Ganduri mundane

“O sa ma dau cu capul de pereti, pana imi trece de tot de tot, cu destinatie… oriunde altundeva, numai la dentist nu.” Nu am mai avut niciodata probleme cu dantura, asta pana acum o zi. Durerea e groaznica ! Inca nu s-a umflat, dar astept sa se intample.. pana atunci continui sa iau ketorol si tot felul de “spune pa durerii” de prin vitrina. Si diseara trebuia sa merg la ziua cuiva.. si acolo trebuia sa ma intalnesc cu cineva.. care ma intrebat odata, daca imi place tango-ul, si eu i-am raspuns ca da, da’ sa fie rock ! Si el trebuia sa ma duca la persoana de care imi este cel mai dor. Da, cred ca s-a rezolvat, n-am facut nimic. Ori imi iau inima in dinti, (ca aia nu ma dor) si ma duc asa..

Din seria de “nu face ce face popa, dar nici ce zice” macar pana se termina cu alegerile, avem de-a face asadar, cu un popa agent electoral. Nemaipomenit ! Putina greata si in biserica nu strica, nu ? Normal. Si ca sa-mi justific nihilismul asta cu danf electoral, care incepe sa ia amploare si pe la noi oarecum, asta este motivul pentru care eu nu ma voi duce sa votez si v-as ruga si pe voi. Pentru ca statul asta damnat nu ne poate ajuta, pentru ca “statul NU EXISTA !” E genial documentarul asta, chiar daca la inceput ti se pare plictisitor. Vei afla tot ceea ce inseamna sistem monetar, cum ar fi faptul ca “daca nu ar fi datorii, in sistemul nostru monetar nu ar mai fi bani” etc. Nu vreau sa fac nici o cronica din postul asta Oricum, mi-am schimbat si mai mult unghiul din care privesc societatea asta, mi-am permis sa inteleg ca de fapt noi trebuie sa construim Raiul aici pe Pamant, si apropo, stiam eu ca “nu e un semn de sanatate sa fii bine adaptat la o societate profund bolnava. ” – J. Krishnamurti- Multam lu’ Fanitza ca scris despre.. ca in felul asta am dat si eu de el. Site-ul lor oficial aici.
Acu’ sa mai zic ce am mai descoperit zilele astea. Da, pai am descoperit ca am 2 urechi, una pentru mama si una pentru tata, tot de aici am descoperit ca ei sunt varza si faptul ca eu de la varsta de 14 ani eram cu mult peste nivelul lor de intelegere. Si ma enerveaza chestia asta acum. Am descoperit ca barbatul, in viziunea unora, a devenit un fel de cliseu dramaturgic.. cu crizele lui.. etc. Am vazut din autobuz o maturatoare care avea inscriptionat pe geaca: “Prin noi insine !” E chiar tare ! Si ca nota de subsol asa.. am aflat ca eu comit mai multe gesturi de impolitete decat pot sa duc. Daca e, nici nu cred ca voi mai scrie pe aici o perioada.. eventual din cauza crizei economice.. mda.. bine, poate o sa lipsesc atat de mult incat voi cu siguranta va veti intreba: Ba asta mai traieste ? Ii mai place viata ? Da, sigur ca da. Nu o sa mai las urme, adica.. pana la urma noi ce incercam sa facem cu scrisu’ asta pe bloguri, incercam sa lasam urme, sa schitam un portret al jalnicei noastre nevoi de a lasa urme. Recunosc nimicnicia de care dau dovada si ma duc sa-mi dau o mana de ajutor in alta parte.

Pa !

Nu ai baut suficient ! Am vazut astazi in statie, vre-o 2 metri cubi de femeie, care era imbracata intr-un tricou mulat la maxim, probabil marimea L si o geaca descheiata, tinand mainile in sold, plus niste pantaloni stil salvari. Ma gandeam ca oricat de urat ar arata dezbracata, nu are cum sa arate mai urat decat imbracata in halul asta. Mda.. in fine. De obicei nu sunt genul care masoara un om in functie de greutate, volum… “frumusete”, din prima. Si nici acum nu am facut-o. Poate omu’ nu e prost, nu ai de unde sa stii sigur ca da. De parca nu toti oamenii ar fi prosti. Pentru ca astazi am iesit cu treaba.. ca de altfel, ieseam doar sa imping aeru’, am avut ghinionul sa-mi lovesc retina numai de astfel de balene, femei de vre-un sfert de tona fiecare.
Ar trebui sa va dati seama ca eu trec printr-o mare criza de identitate, astfel incat imi vine foarte greu sa ajung acolo unde vreau sa ajung..
Cine naiba sunt ? Sper ca nu am ajuns sa am o identitate multipla pentru ca atunci chiar imi trebuie o internare,( poate chiar mai multe, pe masura identitatilor) la Palazu Mare. Mda..
Oare voi mai trece peste toate astea vreodata ? Nimanui nu convine situatia asta, e normal. “Nimeni nu ma intelege, dar asta nu inseamna ca imi voi taia venele…” asa gandeste un sinucigas inainte de a se arunca de la etaj, inainte de a-si taia venele, de a lua un pumn de paracetamol sau inainte de as prinde streangu’ de gat. E absurd sa te sinucizi ! (ar spune toti.) Iar absurdul acestei situatii absurde este ca ei prin actul lor sinucigas, nu fac ceva absurd pentru mintea lor. In fine, LOGIC, lucrurile stau altfel. Si probabil ca uneori logica asta, si ea se bazeaza pe incertitudini, din moment ce ea a fost conceputa de mintea omului. Cat de corecta si precisa sa fie mintea omului ? Hai sa existam, si sa nu ne batem capu’... daca putem sa o facem si fara, nu? Iar ma enerveaza cei care afirma ca ei mai intai gandesc si dupa aia actioneaza. Ca nu mai suntem in epoca de piatra sau ca in reclama aia de la bere “Stam usor, gandim problema, ca doar nu suntem animale.” Ei nu inteleg ca din cauza asta oamenii o iau razna ? Cat am stat la scoala, imediat dupa momentele alea.. cu Ana, imi venea rau, pentru ca ma gandeam la tot… si la faptul ca lucrurile stau prost din cauza ca toata lumea trebuie sa se supuna mintii lor idioate si manipulate. Sunt singur, si asa se pare ca voi ramane. Poate mai sunt, dar sunt prea putini ca mine. De ce dracu’ tot restul masei astea de oameni idioti nu se trezeste odata ? Ce ciuda imi e ca ma zbat ca un tampit sa vorbesc, fara ca cineva sa inteleaga ceea ce ii spun. Dar asta e. Pana la urma nu mai zic nimic, cred ca daca m-as sinucide as face-o din cel mai nobil motiv. Nu pot sa schimb lumea intreaga de unul singur… si dupa parerea mea cam asta ar fi singurul motiv pentru a ma sinucide. Nu faptul ca nu poti schimba o persoana sau alta. Hai poate ar mai fi faptul ca nu suport sa vad toti oamenii care se sinucid din alte motive decat cel la care m-am gandit eu, normal. Zici ca sunt intr-un roman, in care eu sunt fiul cel mare (a unei familii de nobili) care ar vrea sa schimbe lumea coform doleantei lui.
Mi-e dor… de Ana. Doar simt asta. Vreau sa-i ating buzele, obrajii, sa o tin de mana sa ma uit in ochii ei, sa-mi plimb mana prin parul ei si sa o imbratisez de cate ori vreau. Vreau ca ea sa simta ca am nevoie de ea, si eu sa simt ca ea are nevoie de mine; si asta fara vre-un motiv… ce ar putea fi dat de durere…

Nici nu stiti cum sa ma luati, si nici eu nu stiu cum sa va iau pe voi. Suntem diferiti. Lasa, ma apuc si eu de gandit, si o sa incerc sa-mi neg fericirea, exact asa cum face tampitul, care atunci cand nu poate avea ceva ce isi doreste, ii cauta si gaseste o gramada de lipsuri… etc. acelui ceva sau lui insusi, pentru a ajunge la concluzia ca nu ii trebuie, ca pentru el nu se potriveste.
Nu intelegeti ca nu trebuie sa aveti durere ca sa simtiti mereu dragostea venind in compensatie ? Dragostea se simte si atat; durerea apare in urma faptului ca noi gandim dragostea. Oricum cert este ca durerea sufleteasca a aparut din cauza ca noi gandim. Noi nu concepem dragostea fara durere, pentru ca doar in paradis se poate asa ceva. Si nu o sa fie niciodata Rai pe pamant, pentru ca suntem niste idioti, si pentru ca exista diavolu’ care ne face sa gandim chiar si in ciuda faptului ca suntem niste imbecili.

I take my twist with a shout, a coffee shop with a cause, then I’ll freak you out, no sex, no drugs, no life, no love when it comes to today..

Nici nu au apucat sa se raceasca bine vorbele mele (ce aveau un aspect audio vomitiv) cu privire la scoala pe care trebuie sa o urmez, ca deja trebuie sa revin pentru a face un update la tot ce am zis atunci. Ad-litteram, in spatele meu se afla toata agoniseala mea, toate catrafusele educationale si de bun simt, dar simt ca ele au ramas acolo, in spatele meu. Au ramas in urma pentru ca ultimul an a trecut ca nesimtitu’ pe langa mine sau poate eu, ca un idiot, am facut asta ? Naiba stie ! Nici macar nu ne-am salutat. Si nu precupetesc nimic in a ma salva. Se vede cum ma scufund in propriile adancimi ?! Si nu, nu imi spuneti ca mai am ceva viitor in fata si ca as mai putea lucra la el daca tot nu am ce face ! Da, stiu ! Oricum, trebuie sa ma apuc de ceea ce se cheama invatat la scoala si acasa. Chestia nasoala e ca am uitat cum se face. Dupa ce am ramas repetent un an, fara sa raman nici macar corijent, am uitat sa mai fac ceva. Am uitat cum sa mai pun mintea la ceva. Si m-am saturat sa-mi consum ochii degeaba pe carti si caiete. Ma gandeam, (si am facut un efort considerabil) sa abandonez tot ce tine de activitatile virtuale. Ma intreb cati ati fost in situatia mea si ati reusit sa scapati cu bine. Hai, acum.. ar trebuii sa va buluciti cu solutii. Hai, toata lumea ! Vreau pana la evenimentul asta “ultra-consumist” din toate punctele de vedere, care este Craciunul (hai si revelionul) adica pana la anu’ sa ies din nebuloasa. Ma ajuta cineva ? Polivalenta ma depaseste !

Aseara, in timp ce mancam si aveam grija sa nu ma inec, in sensu’ in care mai si vorbeam singur.. sau eventual cu mancarea din gura mea, pentru ca de la un timp toata lumea e dusa.. cat si cu capu’, ma gandeam la faptul ca e nasol afara si ca nu am chef sa ma duc maine la scoala. As fi vrut sa-i spun asta lu’ mama, da’... normal, ea plecase la magazin sa discute despre politica cu fetele alea. Dupa ce am incetat sa mai scot vre-un sunet, (inafara de cel de plescait) dandu-mi seama ca nu e nimeni acasa, am terminat de mancat si de baut, dupa care m-am imbracat sa ies sa ma plimb prin parc. Cand am iesit incepuse sa picure destul de bine. Eu, in strafundul gandirii si coerentei mele, mi-am zis: “Ia uite ce frumos, nici macar nu picura.” si normal ca imediat s-a terminat. Aseara, am simtit cel mai curat aer din toate timpurile mele. Am tras adanc de cateva ori, era atat de rece, tare si pur si era atat de frumos dupa care mi-am aprins o tigara. Sunt un imbecil ! Ma simteam ca un criminal. Stricam acel aer curat si rar intalnit pe la noi, de care plamanii mei aveau atata nevoie, cu particulele alea fierbinti si toxice ale fumului de tigara. Eram un idiot ! Nu conteaza ! Am tras cateva fumuri si am stins-o intr-o baltoaca. Am continuat sa ma plimb, nu era nimeni, nu era nici un zgomot decat cel de vant starnit prea tare in urechile mele. As fi stat pe o banca dar erau ude toate si nici nu mai aveam chef sa scot mana din buzunat… pentru ca mi se facuse frig. La intoarcere, m-am oprit la mama si am luat o sticla cu apa, pe care nu mai pusesem gura de aproape o luna, de cand am jucat handbal in curtea scolii la ora de sport. Si atunci, de abia am convins pe cineva sa vina cu mine la baie, sa bem amandoi: “Hai pan’ la baie, sa bem niste apa. Hai, fac eu cinste. ” Era atat de uda, si avea gust de.. apa.
Iubesc anotimpul asta, in ultima lui luna. La iarna, nu va mai fi decat fum alb sau negru sau gri iesind din cosurile caselor, si probabil un covor alb zapada sau gri si cu model de mocirla. Acum sunt ultimile clipe de culoare. Probabil ca ar trebui sa ma deprime peisajul asta de final, dar nu. Ma simt bine.
Just because I’m losing, doesn’t mean I’m lost… I’m just waiting till the shine wears off… oooh..