Ganduri mundane

Nu fug de responsabilitati, doar imi asum altele, decat cele pe care si le asuma o lume intreaga. In ce sa “reusesc”, pentru ce sa ma zbat ?! Bani, cariera, etc. ?! Nu ma mai intereseaza ! Astea sunt doar  pentru cei care iau viata in serios. Mama m-a facut las, in incercarea ei de a ma face sa ma razgandesc in legatura cu scoala. Si i-am spus sa ma scuteasca cu grija ei (de mama, cu bune intentii, de altfel) fata de mine. Colegii imi spuneau ca o sa fiu “ultima carpa” fara macar 12 clase. Toti au invocat faza cu: “mai sunt 4 luni !”. De parca eu nu stiu. Profesorii mi-au spus si ca prefer munca fizica in detrimentul efortului mental. De fapt, peste tot, aceleasi argumente: “starea materiala, confortul, cunostinte, prieteni, la nivel mai inalt”. Imi pare rau, dar nu am ce sa le explic. Din moment ce scoala ne streseaza, inseamna ca ceva nu este in regula, daca ne-ar fi folositoare, n-ar trebui sa ne streseze. Si eu unul, nu vreau sa ma chinui, gandindu-ma la viitorul departat in care voi profita de falsele valori, si cunostinte teoretice acumulate in sensul asta. Ei nu inteleg ca nu vreau sa ma “adancesc” in competitia asta spre varful iluzoriu al piramidei entropice, si ca nu voi muncii, decat pentru putin timp. Si nu ma voi stresa deloc la locul de munca, pentru ca nu ma gandesc la viitorul meu, care “trebuie asigurat material”. Ma gandesc doar la prezent. Chiar ma bucur de circumstantele in care am trait pana acum. Poate daca eram putin mai diferit, acum nu ajungeam sa gandesc in halul asta de “dezastruos”. Pana la urma e doar o schimbare.. cat de greu poate fi sa o faci ?! Cei care ma judeca, habar nu au despre ce vorbesc. All you needed was a chance to say, “I told you so”. Corect sau gresit, eu am mutat primul, and all i want right now, is to be my own child... e minunata piesa asta de la Mattafix.