Ganduri mundane

Am ajuns, cum era si de asteptat, la cateva concluzii semi-finale, in ceea ce priveste comportamentul meu si nu numai. “Ca de obicei” de vreo cateva luni incoace, citesc o serie de carti cu specific ezoteric, spiritual. Si tot citind asa, rasfoind, am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa discut pe tema asta. De obicei majoritatea spun: “Cine nu citeste, e prost !”. Pentru ca oamenii au nevoie de concluzii..  eu pedalez aici, patinez.. fac patinaj verbal artistic sau mai putin artistic, dar, eu cred ca rostul lecturii nu e de a scapa de prostie, ci de rautate. Cred ca oamenii, ideal ar fi sa devina mai buni, nu neaparat mai destepti, nu sa faca parada cu ceea ce au citit, nu sa-si puna la rever lecturile, stii, sa stau la o masa cu cineva de exemplu, si sa-i spun: “ba, ai citit aia.. ?!.. moaaa.. esti degeaba, omule ! ..ce misto e cartea aia.. sau filmul.. sau etc.” Am citit-o sau n-am citit-o, stii ?! Totusi, la inceput, eram si eu posesorul unui asemenea impuls, probabil si datorita socului, pentru ca la mine a fost un soc totusi, dupa aproape fiecare carte citita. Insa pe parcurs, mi-am dat seama ca discutiile astea nu prea sunt umane, sunt discutii care raman doar in zona livrescului. Povestesc oamenii din carti.. si atat. Eu zic ca oamenii trebuie sa traiasca in primul rand, si mai trebuie sa si citeasca, ca s-ar putea sa se produca niste declicuri, s-ar putea sa-si mai reaminteasca ceva.. stii, ca e reamintirea aia.. foarte importanta, pentru ca cel mai bine ar fi sa citesti, nu ca sa cunosti, ci ca sa recunosti unele lucruri, pentru ca noi avem.. cunoasterea e in noi insine, asa cum se spune ca si Dumnezeu e in noi insine, doar ca trebuie scoase la suprafata aceste lucruri, ma rog, eu acum nu sunt misionar sau asa.. pur si simplu vorbesc. Oricum, cititul de multe ori e vital, dar scrisul e si mai si.. din punctul meu de vedere, o data ca te citesti in timp real pe tine.. si mai era cineva, nu mai stiu.. spunea, ca pana la urma scrii, ceea ce ti-ar placea sa citesti, cumva.. e un.. nu stiu, tu esti un angrenaj asa, care aduna in el tot ce a aflat si asa.. si apoi incearca sa scrie, daca scrie. In fine, e si un soi de eliberare. Iar marile paradigme, marile salturi, praguri din astea.. cum ar fi in filozofie, literatura si asa mai departe.. sau produs pentru ca niste oameni au fost nemultumiti. De exemplu, un tip model in sensul asta, a fost Tzara-ul nostru. Tristan Tzara, care a dat cu ciocanul in literatura si de acolo a pornit avangarda. Pentru ca scrisul, porneste de la o nemultumire, ca de la o fericire absoluta, mai rar sa incepi sa scrii, dar mai sunt cazuri probabil. Da, ideea e ca atat timp cat scriu, inseamna ca ceva inca ma nemultumeste, si ca nu sunt nici macar in pragul fericirii absolute, evident.